Din cotidian – Minte și suflet ®

Sport și altruism

Fericirea nu este o stare permanentă, ci momente pe care le trăim și le căutăm mai mult sau mai puțin conștient și organizat. Modalitățile prin care ne obținem fericirea sunt diferite de la persoană la persoană.

De această dată vă propun două modalități de a obține momente de bucurie și chiar fericire pentru unii. Sportul este cunoscut ca furnizor de endorfine, „hormonul fericirii”, sigur nu toți suntem echipați pentru a face sport, dar sigur putem merge la o plimbare pe jos sau cu bicicleta, singuri sau cu familia și prietenii. Este suficient să stăm jumătate de oră în aer liber și ne vom simți mai bine. O altă metodă este altruismul, deși altruismul înseamnă a acționa în favoarea altei persoane în mod dezinteresat, din punct de vedere psihologic nu este posibil. Atunci când suntem altruiști, ne simțim bine și noi, ceea ce înseamnă că nu suntem tocmai dezinteresați.

Sâmbătă 22 ianuarie împreună cu familia voi combina cele doua activități în cadrul evenimentului WinterTri 2014, unde soțul meu va concura în beneficiul fundației Chance for Life. Vă invit să participați la acest eveniment. Chiar dacă nu sunteți înscriși în concurs, vă puteți bucura de o ieșire în aer liber și nu în ultimul rând de o donație în favoarea celor mai puțin norocoși decât voi: http://chanceforlife.galantom.ro/zoltanherczeg1

Ceea ce ești răsună atât de tare încât nu mai aud ce spui!

Cu o săptămână înainte de începerea școlii, a început și traficul să se îngreuneze. În fiecare dimineață, în timp ce așteptăm la intersecția cu centura Bucureștiului, devastată ca de obicei, aveam timp să beau cafeaua și să rezolv câteva probleme telefonic, cele care se pot rezolva așa de dimineață. În prima zi de școală nu mă așteptam să fie mai bine, și așteptarea mi-a fost împlinită și depășită chiar în zilele următoare. Surpriza nu a fost mărimea cozii la care trebuia să așteptăm, ci roiul de mașini care depășeau coloana atât pe stânga cât și pe dreapta, pe acostament. Deși treceau în viteză pe lângă mine, tot am putut observa că în cele mai multe dintre mașini, alături de șoferii lipsiți de respect la adresa noastră, erau copii de școală.

Probabil dacă-i întrebam de ce nu respectă legea și bunul simț, ar fi spus că se grăbesc, să nu întârzie copilul la școală. În realitate ei dau o lecție de viață atât copiilor lor cât și celor din mașinile depășite neregulamentar. Sunt sigură că acasă acești părinți îi învață pe copii să fie ascultători și să respecte regulile. Până la urmă fiecare dorește doar binele copilului său. Și când copiii ajung adolescenți, tot acești părinți se plâng: „Eu nu așa l-am învățat!”. Din păcate ei nu știu că toți copiii învață ce sunt părinții lor și nu ceea ce spun.