Dacă admitem că psihoterapia este o relație interumană, în care se comunică verbal și non-verbal, așa cum este de așteptat de la un psiholog, susțin că da, funcționează. Dar dați-mi voie să argumentez. Relațiile interumane sunt expresia nevoii de bază a omului, și anume comunicarea, fără de care nu am fi reușit să străbatem drumul lung al dezvoltării noastre de la omul cavernelor până în prezent. Utilizăm cuvântul în comunicările noastre ca instrument principal. Puterea cuvântului a fost înțeleasă încă din zorii civilizației noastre. Dacă citim una din primele cărți ale omenirii, Biblia, observăm în Geneza, la capitolul unu, Facerea lumii, că Dumnezeu a făcut lumea cu ajutorul cuvântului, „Și a zis Dumnezeu…”. Mai mult decât atât, în cultura tuturor popoarelor există tradiții ce se referă la vindecarea cu ajutorul vrăjilor, farmecelor, descântecelor, care sunt în fapt niște incantații, deci au la bază tot cuvântul.
În zilele noastre trăim de la naștere într-o „baie” de comunicare fără de care nu ne putem dezvolta ca indivizi sociali. Ne umanizăm cu ajutorul cuvântului și ne educăm cu ajutorul lui.
Psihoterapia este o formă de relație mai specială, în care vorbim despre noi și problemele noastre. Cuvântul în „mâna” psihoterapeutului este ca și bisturiul în mâna chirurgului. Din acest motiv psihoterapeuții au un cadru de lucru bine delimitat și structurat, pentru că ne pot „atinge” în ce avem mai intim și mai vulnerabil. Orice comunicare are potențial de a ne ajuta sau de a ne răni. Psihoterapeutul a învățat să folosească instrumentul cuvânt în folosul nostru.
Concluzionând, psihoterapia funcționează în condițiile în care noi o dorim, o solicităm și participăm la construirea unei relații bazate pe încredere.
Minte și suflet ® 